Au trecut aproape 13 ani de când am fost nevoită să suțin recuperarea unui singur copil, a propriului copil, Mălin.

În toți acești ani am recuperat și integrat într-o școală de masă și am creat, pentru sute de familii, ceva ce la început părea o poveste...dar una reală!

Am luptat mult pentru fiul meu. Prin comparație, orice altă bătălie pe care o duc acum mi se pare ușoară.

Diagnosticul propriului copil poate fi un imbold de mobilizare pentru unii, pentru alții este începutul depresiei pe viață. Așadar, da, un ursuleț este mai important decât un copil  pentru unii, la fel cum susținerea unei biserici este percepută ca fiind mai importantă decât recuperarea unui copil. Când am înțeles toate astea, am încetat să mă mai lupt pentru adevărul absolut și am înțeles că perspectiva fiecăruia este adevărul lui absolut! Nu mi-am mai risipit, astfel, inutil energiile și am simțit o împăcare în interiorul meu, o împăcare a mea cu mine. Cine dorește se implică, cine nu, nu. Punct!

Cu calm și cu multă răbdare, alături de 600 de familii și o echipă de colegi din Help Autism, am adus alături de copiii cu autism zeci de mii de prieteni. Deveniserăm mesageri pașnici ai cauzei, și nu adulți frustrați sau iritați de propria realitate. Responsabilitatea socială există în fiecare dintre noi.

Pas cu pas, noi, toate ONG-urile, prin implicare zilnică, reușim să o trezim în cât mai mulți români. Este responsabilitatea noastră, a demnității personale!