Puterea lui 2% un bine pentru copii și o lecție de viață pentru noi părinții.

Durere, umilință, frustrare, nedreptate, lacrimi…pe toate le-am încercat atunci când am colectat primele 2.000 de formulare 230. Cu toate asta, banii veniți din aceste formulare erau cu mult peste costurilor programelor de recuperare pentru Mălin. Atunci mi-am dat seama că pot fie „să dorm un an” ne mai expunându-mă emoțiilor negative, fie să ajut cu acei bani în plus și alți copii. Decizia am luat-o într-o fracțiune de secundă, și așa, în câteva săptămâni, primii 6 copii erau parte din ceea ce avea să fie mai târziu marea Familie Help Autism. Am considerat că ține de datoria mea să întorc acest bine pe care mi-l făcuse fiecare dintre cei 2.000 de prieteni către cei care aveau nevoie. Așa că mi-am suflecat mânecile și am trecut la atac! Nu era părinte cu care să interacționez și care să nu înceapă imediat să colecteze formulare. Oricât încercau să mă convingă că ei nu pot face ceea ce eu am făcut (asta pentru că oamenii nu vor să completeze formularul, și mai ales pentru că ei oricum nu mai au nici măcar prieteni de când copilul lor a fost diagnosticat), eșuau în fața crezului meu că fiecare dintre copiii lor merită aceeași șansă ca și Mălin. Toate emoțiile negative resimțite de către mine ori de câte ori fusesem refuzată s-au transformat instant în atuuri ale reușitei. Pe zi ce trecea deveneam tot mai îndârjită în a convinge părinții: dacă eu am putut trece peste toate aceste disconforturi și am reușit să strâng atâtea formulare și ei vor putea. Anii care au venit și multele ore de dezvoltare personală pe care eu le-am urmat inițial și apoi susținut pentru mulți dintre părinții din Help Autism m-au ajutat să pot învăța că fiecare persoană are dreptul și poate să ajute pe oricine dorește și să susțină ce cauză dorește. Pentru unii o despărțire poate fi o ușurare, sau un pas firesc în multe relații, pentru alții sfârșitul vieții, Cum diagnosticul propriului copil poate fi un imbold de mobilizare pentru unii, pentru alții este începutul depresiei pe viața. Așadar, da, un ursuleț este mai important decât un copil pentru unii, la fel cum susținerea unei biserici este percepută ca fiind mai importantă decât recuperarea unui copil. Când am înțeles toate astea, am încetat să mă mai lupt pentru adevăr absolut și am înțeles că perspectiva fiecăruia este adevărul lui absolut! Nu mi-am mai risipit astfel inutil energiile și am resimțit o împăcare în interiorul meu, o împăcare a mea cu mine. Cine dorește se implică, cine nu, nu. Cine dorește ne susține, cine nu, nu. Este dreptul fiecăruia să decidă și al nostru să ne susținem în continuarea cauzei atâta timp cât credem în ea. Cu calm și cu multă răbdare, alături de 500 de familii și o echipă de 100 colegi din Help Autism, am adus alături de copiii cu autism zeci de mii de prieteni. Devenisem mesageri pașnici ai cauzei și nu adulți frustrați sau iritați de propria realitate. Responsabilitatea socială există în fiecare dintre noi. Pas cu pas, noi, toate ONG-urile, prin implicare zilnică reușim să o trezim în cât mai multi români! Este responsabilitatea noastră!

Leave A Comment

Please enter your name. Please enter an valid email address. Please enter message.