Parentajul se învață

Mereu mi-a plăcut să fiu înconjurată de copii pentru că ei îmi recreează în memorie amintiri ale propriei copilării pline de naivitate, creativitate, jocuri, pofta de viață, multe zâmbete și multe, multe boacăne 🙂 Copilăria pentru mine este …si aici m-am oprit..asta pentru că îmi trec prin față imagini multe și minunate ale propriei copilării, însă și imagini mai puțin minunate. Toate astea sunt amintiri care creează gânduri raționale, mai puțin raționale și de multe ori chiar iraționale ale mele ca adult. Cum ar fi bine să îmi cresc copilul? Ce ar fi bine să fac sau să nu fac? Si mai ales când?

Când ajungem părinți, fiecare dintre noi își dorește tot ce este mai bun pentru copilul lui, însă suntem oare pregătiți să decidem ce este cel mai bine pentru copilul nostru astfel încât el să poată deveni un adult echilibrat? Pentru o secundă să dăm timpul înapoi, să ne amintim cine ne-a învățat asta când eram mici? Și mai ales unde am studiat despre asta? Din păcate, niciunde. Așadar, inevitabil suntem produsul modelelor învățate în copilărie, încă de la vârsta în care orizontul nostru era limitat și credeam că doar așa se poate vorbi cu un copil, precum ne vorbește mama sau tata, sau doar asta avem voie să facem, ce ne spun bunicii sau părinții.

Crescând am aflat că nu este chiar așa, am văzut că se poate și altfel. Am văzut părinți care pot să fie altfel cu copiii lor, am văzut prieteni care au voie să facă mai mult sau mai puțin decât știam noi că se poate, ne-am lărgit orizontul. Însă nici atunci, nu ne-a învățat sau explicat nimeni care din metodele văzute ar fi cele mai potrivite. Ne-am trezit mai apoi părinții unui suflet extrem de drag nouă, purtând în brațe un corp mic și plăpând. Atunci i-am promis cu voce tare sau în gând ca el niciodată nu va trece prin ce am trecut noi în ceea ce privește x experiență care ne-a marcat în copilărie. Sau i-am promis că viața lui va fi cel puțin la fel de bună precum copilăria noastră dacă noi ne-am simțit iubiți și apreciați când eram mici. Am promis, însă de câte ori am putut respecta ce ne-am promis?

Inconștient am preluat nu doar ce a fost pozitiv și bun în copilăria noastră și uneori comportamentul nostru ne amintește de cel al părinților.  Ba mai mult am auzit chiar partenerul nostru de viață acuzându-ne că suntem exact precum e mama sau tata! Ori noi fix așa ne-am propus și i-am jurat copilul nostru că nu o vom fi! Bineînțeles că am negat și poate chiar ne-am agresat partenerul verbal sau fizic. Aceia dintre noi, mai norocoși ne-am dat seama în timp că partenerul nostru chiar avea dreptate: devenisem precum mama sau tata cu propriul copil, dar de ce!? Cât ne chinuim nu ne iese precum ne dorim sau propunem, iar pe zi ce trece propriul copil ne face să ne simțim neputincioși și ne stoarce de energie pentru că nu mai știm cum să facem față în primul rând lui și mai apoi job-ului, rolului de soț / soție și altora pe care le mai jucam în viața noastră.

Oare de ce nu pot să fiu un părinte bun, cald, echilibrat pentru copilul meu?
Niciunul dintre copiii noștri nu se naște cu instrucțiuni de folosință pentru a putea avea garanția că am pus la dispoziție resursele corespunzătoare, că am activat programele cele mai performante și i-am asigurat astfel cea mai lungă și echilibrată durată de viață. Toate acestea se învață, a fi părinte se învață. Aceasta este și concluzia multiplelor studii recente, cea mai interesantă mi se pare cercetarea efectuată de Dr. Robert Epstein și Shannon Fox. Ei au dezvoltat un test de 100 de întrebări la care au răspuns 2000 de părinți, concluziile au fost următoarele:

1) Bărbații și femeile sunt aproape egali în abilități de parentaj
2) Homosexualii și heterosexualii au aproape aceleași scoruri ca părinți
3) Părinții divorțați se descurcă la fel de bine ca cei căsătoriți
4) Preocuparea pentru siguranță (precum cea a „părintelui-elicopter” produce rezultate mixte: o îmbunătățire a sănătății dar o relaționare mai slabă între părinte și copil

Dar cea mai importantă dintre concluzii este că nu te naști părinte-învățat. Studiul complet poate fi consultat aici,

încercați și voi testul My Parenting Skills, indiferent de rezultat, nu disperați, nu uitați – Parentajul se învață.

 

 

Leave A Comment

Please enter your name. Please enter an valid email address. Please enter message.